vineri, 6 martie 2015






Rugaciunea florilor

*Plăpând ,ghiocelul, ieşind din zăpadă,
Striga: "Tatăl nostru" ,ca lumea sa-l vadă.
"Care eşti in ceruri", şopti floarea-soarelui
Şi-un val de lumină căzu pe răzoare.
Smerit, busuiocul ,când vântul îl mană
Şi-i scutură roua "Sfinţească-se"- ngână.
Când " numele-Ţi " spune trist ochiul-de-bou
Nu ştiu de-a fost şoaptă sau numai ecou.
Albastră ca cerul ,o nu-mă-uita
Spune: "Ĩmpărăţia să fie a Ta".
"Si facă-se voia" Suspin-o camee
Călcată-n picioare pe alba alee.
Când nuferii-n lacuri văd stele că sunt,
Şoptesc: "Cum e-n ceruri aşa pe pămant."
Si grâul, când moara vuieşte intr-una
A zis: "Pâinea noastră cea de totdeauna".
Iar nalba si gura -de-leu, amândouă,
La fel, rugătoare, răspund: "Da-ne-o nouă!"
Cu gândul la fluturi stau rozele-n glastre
Şi spun: "Iartă noua Greşelile noastre".
"Precum noi iertăm greşiţii", încet,
Răspunde garoafa, uscată-n buchet.
Şi crinii, podoaba Fecioarei cinstite,
Şoptesc: "Nu ne duce pe noi in ispite".
Iar spinii, ce-odată Marturii- Ii purtară
"Si ne izbăveşte de rele" - oftară.
Si vântul porneşte ecoul divin,
Cu freamăt, pădurea răspunde: "Amin!".
~~Alfred Mosoiu~~

Niciun comentariu: